Transformarea lui Constantin Brâncuși într-un adevărat cult în România poate fi urmărită pe parcursul diferitelor perioade istorice în care formarea mitologiei brâncușiene fie funcționa în tandem cu ideologia naționalistă, fie legitima într-un fel sau altul o imagine „de export” a României, sub forma unui brand „universal”. Proiectul Alexandrei Croitoru despre mitul lui Brâncuși în România s-a dezvoltat în ultimii ani într-o cercetare care cuprinde atât o documentare a proiectelor artistice chestionând canonizarea lui, cât și deslușirea unui cadru mai larg teoretic al mecanismelor prin care se inserează mitul artistului în discursul elitist despre cultura românească și, în egală măsură, în contextul populist al etno-naționalismului. În oricare dintre situații, Brâncuși devine un reprezentant supraexpus al unei narațiuni monolitice despre arta românească, marcată de „anxietatea influenței” și de dorința de a-și legitima originalitatea într-un canon universal al artei.
Proiectele și lucrările propuse în expoziția Fiii și fiicele lui Brâncuși. O intrigă de familie (Actul I) trasează câteva posibile citiri a moștenirii brâncușiene din perspectiva artei contemporane. Cercetarea Alexandrei Croitoru a avut ca punct de pornire propunerea gândită împreună cu Ștefan Tiron pentru Pavilionul României la Bienala de la Veneția în 2009 – Moștenirea lui Brâncuși. Acest proiect (nerealizat) avea la bază conjuncția perfectă dintre un spațiu de reprezentare națională și artistul ca erou național. În expoziție este prezentată macheta proiectului realizată special pentru această ocazie, deschizând cele două direcții urmărite aici: pe de-o parte, o documentație a gesturilor artistice performative care fac referire directă la receptarea critică a lui Brâncuși și, pe de altă parte, lucrări și obiecte care recontextualizează elementele simbolice ale operei brâncușiene. În anii 1990, Cristian Alexa făcea o intervenție performativă in situ la Tg. Jiu „camuflând” ansamblul sculptural Masa Tăcerii, iar grupul SubREAL realiza o acțiune de „spălare/stoarcere” a bancnotelor proaspăt emise după 1989 având imprimat pe ele chipul lui Brâncuși. Mai recent, Brynjar Bandlien & Manuel Pelmuș contestau imaginea oficială a iubirii heterosexuale asociate cu interpretările Porții Sărutului, iar Alexandra Croitoru înscena situații performative, înregistrate video, punând în discuție percepția duală asupra lui Brâncuși – „artist român” versus „artist universal”. Pentru una dintre aceste acțiuni, Alexandra Croitoru a colaborat cu sculptorul Napoleon Tiron, care a realizat un baston purtând motivul brâncușian al Coloanei fără sfârșit. Bastonul face trimitere la aproprierile lui Brâncuși în cultura populară, pe care Vlad Nancă le-a colecționat și recontextualizat de-a lungul timpului, prezentând aici o serie de obiecte și două imagini realizate pornind de la fotografii găsite. Aceste motive brâncușiene banalizate prin reproducere reapar în sculpturile lui Teodor Graur, deconstruind monumentalitatea și prețiozitatea specifice programul modernist. Grupul SUPER US (Gabriela Vanga, Ciprian Mureșan, Nicolae Baciu) ducea această deconstrucție la extrem, reacționând la cultura de consum manifestată agresiv la începutul anilor 2000 în România. Duo-ul Monotremu reinterpretează ludic cele mai emblematice sculpturi ale lui Brâncuși, transformându-le într-o serie limitată de jucării, iar intervenția lui Ciprian Mureșan în spațiul expoziției reinterpretează un aforism brâncușian, din prisma artistului care refuză să-și asume imaginea eroică pe care canonul modernist i-a atribuit-o.
Expoziția Fiii și fiicele lui Brâncuși. O intrigă de familie (Actul I) este realizată în conjuncție cu alte două proiecte ale Alexandrei Croitoru materializate în toamna acestui an: proiectul expozițional organizat de Salonul de proiecte în cadrul Timișoara Art Encounters și cel editorial – Brâncuși. O viață veșnică – publicat în parteneriat cu Editura IDEA, Cluj și Archive Books, Berlin.
Mulțumiri: Sebastian Apostol, Flaviu Cacoveanu, Andreea Mincic, Cătălin Năstăsoiu, Paul Stoia
Evenimentul face parte din proiectul Hotspot.art – Artă și Cultură Contemporană pentru Comunități, finanțat printr-un grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Guvernul României și derulat de Fabrica de Pensule.
