Sala Studio

Ar trebui sa fim conştienţi, să învăţăm, ori să încercăm să devenim conştienţi de faptul că existenţa noastră, forţa noastră de a supravieţui, valoarea noastră umană, nu îşi au rădăcinile în resursele materiale şi că nu ”o cârpă de firmă”, ”o grămadă de tablă cu roţi” sau ”un palat” ne constituie identitatea, ci bogăţia noastră morală şi spirituală existentă în sufletul nostru, pe care-l ignorăm, ascundem, sufocăm, sau ne e ruşine să-l afişăm aşa cum este el de fapt, pentru a-l putea lăsa să respire, să existe cu adevărat, să reflecte ”soarele”…
Monologul este o adaptare după volumul ”Epifanii” a lui Imants Ziedonis, texte din Georges Brassens şi Vasile Voiculescu, ilustrând repere de bază, general valabile în orice societate, indiferent de timp şi spaţiu, deoarece elementul constitutiv fundamental al societăţii – structura fiinţei umane – e aceeaşi.
Teatralitatea firescului şi evenimentele din viata protagonistului compun un mozaic, oferit descifrării şi analizării de către publicul privitor.
P.S. Atenţie! Vă puteţi regăsi în acest mozaic!