Pentru a patra ediție Kitchen Stories, combinăm poveștile despre gătit cu cele despre călătorie. În meniu: câteva supe reci numai bune pentru vară.
Pentru cei care nu călătoresc în această perioadă, aducem câțiva călători la masa din bucătăria Fabricii de Pensule – peste 20 de participanți în proiectul Mecanisme pentru o Antantă, care refac timp de 2 luni drumul din București până în Varșovia, ruta unui tren care nu mai există și care lega România de Polonia. La gătit vor sta alături de grupul Mixer – Emese Apai și Aglika Stefanova-Oltean, care ne vor ajuta să testăm câteva feluri de supe reci care sperăm să vă inspire zilele de vară.
Căutând liantul dintre călătorie și mâncare, ne-a inspirat în alegerea meniului textul ‚Beautiful Soup’ din cartea lui Alice B. Toklas – The Alice B. Toklas Cook Book (1954). Autoarea, cunoscută ca și scriitoare și parteneră de viață a lui Gertrude Stein, împreună cu care a locuit mulți ani la Paris, când nu gătea pentru cercul de prieteni (printre care Picasso sau Hemingway) scria despre gastronomie. Cartea ei, o colecție în mod egal despre rețete, artă și cultură, este o mărturie a curiozității gastronomice a unei americane în contact cu cultura franceză, dar nu numai.
Textul ei (din care puteți citi un fragment mai jos sau aici integral: soupsong.com/ftoklas.html) dezvăluie legături interesante între gastronomie și călătorie, cu o ușoară aluzie către modul în care geopolitica se intersectează cu mâncarea. Călătoriile lui Alice B. Toklas deschideau întrebări asupra felului în care cuceririle au creat rute de circulație pentru anumite rețete – căutând rețeta perfectă de gazpacho, Alice B. Toklas descoperă povestea călătoriei supei în America de Sud, împreună cu conchistadorii. În oglindă, în această întâlnire ne propunem să discutăm despre elementul central al proiectului Mecanisme pentru o Antantă – linia de tren care lega strategic țările din Europa Centrală și de Est, care nu mai există dar care este urmată în absență de participanții la proiect, și felul în care acesta se intersectează cu gastronomia.
Alice B. Toklas – Beautiful Soup, Alice B. Toklas Cookbook (1954) – fragment
From murder to detection is not far. And here is a note on tracking a soup to its source. It was as a result of eating gazpacho in Spain lately that I came to the conclusion that recipes through conquests and occupations have travelled far.
After the first ineffable gazpacho was served to us in Malaga and an entirely different but equally exquisite one was presented in Seville the recipes for them had unquestionably become of greater importance than Grecos and Zurbarans, than cathedrals and museums. (…)
After this chapter was completed further news of gazpacho came from Santiago de Chile in South America. Did the conquistadores take the recipe, along with their horses, to the New World? Senora Marta Brunet, a distinguished Chilean writer, is of Spanish or rather Catalan descent and she describes gazpacho as a meal of the Spanish muleteers. And meal it seems, in this version, rather than soup.
These muleteers, she says, carry with them on their journeyings a flat earthenware dish – and garlic, olive oil, tomatoes and cucumbers, also dry bread which they crumble. Between two stones by the wayside they grind the garlic with a little salt and then add the oil. This mixture is rubbed all round the inside of the earthenware vessel. Then they slice the tomatoes and cucumbers and put alternating layers of each in the dish, interspersing the layers with layers of breadcrumbs and topping off the four tiers with more breadcrumbs and more oil. This done and prepared, they take a wet cloth, wrap it round the dish and leave it in a sunny place. The evaporation cooks the contents and when the cloth is dry the meal is ready. Too simple, my dear Watson.
