Artiști: Adorjáni Márta, Flaviu Cacoveanu, Norbert Costin, Oana Hodade, Lucian Indrei, Nita Mocanu, Adela Muntean, Esra Oezen
Curator: Diana Marincu
Expoziția Povestind imagini / Imaginând povești propune o asamblare de enunțuri, imagini și istorii urmărind regimurile vizuale distincte prin care este percepută, reprezentată și „alterată” realitatea. Imaginea fotografică artistică, imaginea „găsită” și apropriată, imaginea tactilă, imaginea-obiect, filmul documentar sau filmul de ficțiune formează prin alăturarea în expoziție un decupaj subiectiv al limbajului vizual contemporan, o suprafață abrazivă care reține doar anumite date, în timp ce altele sunt șterse. Condiția imaginii fotografice și filmice, de ascundere și revelare, sintetizează veșnica problemă a comunicării – ce nu se spune atunci când se povestește ceva? Ce nu se vede atunci când se expune ceva?
Printr-o ritmicitate lentă, presărată de indicii care cresc tensiunea parcursului și stimulează o rearanjare subiectivă a imaginilor prezentate, această expoziție analizează distanțele și apropierile dintre text și fotografie sau video, apelând la o structură fluidă din punct de vedere vizual. Cele două forme de cunoaștere – cuvântul și imaginea – sunt adesea invocate simultan pentru o traducere reciprocă care stabilizează sensul realității, chiar cu riscul falsificării acesteia.
În povestirea care stă la baza filmului Blow Up al lui Michelangelo Antonioni, Julio Cortázar descrie relația dintre privitor și obiectivul camerei foto astfel: „Printre multele feluri de a combate neantul, unul dintre cele mai potrivite e să faci fotografii […]. Michael știa că fotograful operează întotdeauna printr-o schimbare a felului său personal de a vedea lumea cu altul, pe care aparatul i-l impune insidios […]. Cred că știu să privesc, dacă mă pricep într-adevăr la ceva, și că orice privit implică ideea de fals, pentru că ne proiectează cel mai mult în afara noastră, fără o minimă garanție… În orice caz, dacă prevezi de la început că-i posibil să fie vorba de ideea de fals, privitul devine cu putință; e de-ajuns poate să faci o alegere bună între a privi și ceea ce privești, să despoi lucrurile de atâtea haine străine.”
Articularea diferenței dintre obiectul privit și modul de a privi, care definește preocupările studiilor vizuale, introduce în discuție codurile sociale și culturale conform cărora se construiește interpretarea imaginii. Iar dacă, „evenimentul nu este ceea ce s-a întâmplat, ci ceea ce poate fi povestit” (Allen Feldman), fascinația imaginii corespunde inevitabil fascinației poveștii. De asemenea, cotitura narativă (the narrative turn) a adus în prim-plan relevanța pe care povestirea o are pentru domenii culturale variate, reprezentând un proces constitutiv esențial pentru modelul narativ la care ne raportăm și prin care ne poziționăm în lume. Odată cu anii 1980, aceste narațiuni culturale, cuplate cu fascinația pentru imagine și cu democratizarea vizuală fără precedent, au format o constelație care leagă punctele haotice ale realității, regândind subiectivități și istorii minore prin accentul pus pe cum privim, și nu doar pe ce privim.
În expoziția Povestind imagini / Imaginând povești, artiștii își intersectează vocile și discursurile punând în discuție capacitatea imaginii de a spune o poveste, imposibilitatea poveștii de a o cuprinde în totalitate, transformarea textului în imagine și redarea imaginii înapoi neantului de unde a fost extrasă.
Adorjáni Márta (n. 1987) trăiește la Cluj. A absolvit în 2011 secția de grafică a Universității de Artă și Design din Cluj și a urmat cursurile secției de teatrologie la Universitatea Babes Bolyai, Facultatea de Teatru şi Televiziune, Cluj, între 2006–2009. Între 2011 și 2012 a participat la proiectul condus de Protokoll, Școala populară de artă contemporană. Practica sa artistică se axează pe cartea de artist și legătoria de carte, precum și pe studiul tehnicilor de tipar, fotografie și grafică. Printre cele mai recente expoziții la care a participat se numără: 2016 – Couleur locale 3, No Men’s Land, Noaptea albă a galeriilor, București; Cele mai frumoase cărţi din România, Institutul Balassi din București / Magma – Spațiu de artă contemporană, Sfântu-Gheorghe; Tandem (Cele mai frumoase cărţi din România), K’arte, Târgu-Mureş (expoziție personală), Eight present artist, Magma – Spațiu de artă contemporană, Sfântu-Gheorghe. 2015 – Give me five! Magma – Spațiu de artă contemporană, Sfântu-Gheorghe; EIBAB – Bienala Europeană Internaţională de Carte de Artă, Asociația Națională pentru Arte Vizuale Contemporane, București.
Flaviu Cacoveanu (n. 1989) trăieşte la Cluj. A studiat fotografia la Universitatea de Arte și Design din Cluj şi a absolvit masteratul la Academia de Artă și Design St. Joost, Breda, Olanda şi este într-o perioadă de continuă cercetare şi dezvoltare a practicii sale. Se prezintă a fi un „Con&Temporary artist”, o poziţie pe care a adoptat-o în perioada recentă şi care se leagă de fascinaţia lui pentru timp şi momente efemere, de folosirea umorului, cât şi de fascinaţia pe care o are pentru relaţia fină dintre viaţa de zi cu zi şi artă. A început să lucreze ca fotograf documentar, iar mai apoi şi-a îndreptat atenţia spre zone noi, prin folosirea şi crearea de obiecte, desene, intervenţii publice şi gesturi mici şi efemere alături de care fotografia încă joacă un rol important.
Norbert Costin (n. 1984) a studiat la Royal Institute of Art, Stockholm, unde a absolvit studiile de masterat în 2013. Printre expozițiile sale recente se numără: 2016 – Ellipsis Ellipse, Réunion, Zürich; Sunt omul invizibil, Muzeul Național de Artă Conteporană, București. 2014 – Words Written in Your Mental Space, Black Framed Glass Cube Gallery la Academia Regală de Artă din Stockholm / Kungl. Akademien för de fria konsterna, Stockholm; The Liberated Page, Bâtiment d’art contemporain, Geneva.
Oana Hodade (n. 1985) a absolvit actoria în 2008, la Universitatea de Artă Teatrală din Tîrgu-Mureş. Din 2014 trăiește în Cluj și lucrează alături de organizații culturale pentru producția și promovarea artei contemporane. Oana este interesată de diferite formate artistice, de la sunet și field recording, fotografie și ilustrație, cuvântul scris, cartea-obiect și punctele lor de intersecție. În Tîrgu-Mureș, a fondat revista LeCtura, a cărei activitate editorială a coordonat-o din 2010 până în 2014, și librăria independentă GOG.
Lucian Indrei (n.1983) trăiește la Cluj. De obicei folosește fotografia, dar nu în mod restrictiv, utilizând și desen, colaj, text sau instalație. Lucrările lui Lucian investighează percepția și relația noastră cu imaginea, de exemplu cum culoarea ne codifică existența sau cum sinele a devenit condiționat de propria sa imagine. Lucian este unul din fondatorii și coordinatorii spațiului expozițional Lateral ArtSpace, care, din 2012, se focusează pe susținerea tinerilor artiști români și internaționali. Cea mai recentă expoziție personală a sa a avut loc în toamna anului trecută, la Lateral ArtSpace, sub numele Invisible Labor, la Fabrica de Pensule din Cluj.
www.lucianindrei.ro
Nita Mocanu (n. 1977) combină în lucrările ei o poetică personală și un angajament social. Ea a făcut parte din grupul D Media axat pe activismul video. În prezent lucrează ca profesor la Liceul de arte din Arad, inițiază și participă la o seria proiecte educaționale. Expoziții (selecție): 2016 – Media Arts Festival, Muzeul de artă Arad; Notes on Tomorrow, Kaunas, Lituania / Kristiansand, Norvegia / Aveiro, Portugalia; 2015 – kristallin#22, Linz, Austria; 2014 – Jurnalul unei discuții despre educație și altele, Magma, Sf. Gheorghe, România și Conset Studio, Cluj; Jurnal evaziv, Kinema Ikon Serial / Sezon 1, Muzeul de artă Arad; 2012 – European Travelers. Art from Cluj Today, Műcsarnok Budapesta, Ungaria.
Adela Muntean (n. 1988) este o artistă multimedia, care a absolvit masteratul în Design Media Universitatea de Artă și Design Moholy-Nagy din Budapesta în 2015. A participat la diferite proiecte de artă digitală, noi media, workshop-uri, conferințe, iar cele mai recente lucrări ale sale au fost prezentate în Olanda la festivalul Live Performers Meeting (LPM), în Franța la Festivalul de artă digitală Sophia și în expoziții precum Kinema Ikon și Festivalul de Artă Media din Arad sau Săptămâna Designului din București. Adela a cîștigat în 2015 premiul întâi la Digital Vision – GéoCulture Limousin, Franța, iar în 2016 la Digital Art Storytelling, Livorno, Italia. Cel mai recent proiect al său vizează cinematografia clasică în era digitală. În cadrul Hello Design Talent Award, proiectul a fost desemnat cel mai bun proiect de diplomă al anului 2015/2016 în categoria Motion (http://
În prezent trăiește la Sibiu, unde coordonează secțiunea new media a festivalului documentar Astra Film Festival.
Esra Oezen (b. 1986) trăiește la Braunschweig. Deține un titlu de master în artele comunicării și o diplomă în domeniul artei plastice, ambele conferite de Universitatea de Artă din Braunschweig. Expozițiile sale recente cuprind: 2016 – Fiecare carte, un nou început, Muzeul Klingspor, Offenbach am Main; despre unicitatea repetiției (expoziție individuală), City Gallery, Wolfsburg. 2015 – You are here, Kunstverein Wolfsburg; Nu avem timp să explicăm ce facem, Schnittraum, Braunschweig; Buy By Bye, raumLabor, Braunschweig; Dialoguri despre cărți – despre citit, uzwei Kulturelle Bildung, Dortmund, Lucruri care nu vor fi, lucruri care nu vor fi …, Galeria HBK, Braunschweig, Domino Dancing, Galeria Plan B, Cluj; Future Scenarios with an open end, Künstlerhaus Stuttgart; 2014 – Asta mă dă pe spate, Kunstverein Wolfsburg; spațiul temporar Clap!, Essen.
___________
Program cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional. Programul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul programului sau de modul în care rezultatele programului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.
Proiect realizat cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Cluj-Napoca.
