Curator: Ioana Ciocan
Lucrarea constituie o metaforă a realităților sociale ale Romaniei în continuă tranzitie. Degringolada permanenței tranziții afectează cu siguranță generația tânără, copiii în ultimă instanță, care rămân o perpetuă generație de mineri în miniatură. Grotescul este reinterpretat în cheie ironică, se materializează în acești mici avatari care sintetizează situația socială și ne arată că așa va fi și mult timp de aici înainte. Sechelele societății rămân în ADN-ul ei pentru câteva generații. Numai ironia ne poate salva, prin reformularea ludică a acestor probleme, și prin conviețuirea cu ele.
